Neaoșa Papara cosașului pe care o găsiți în meniul restaurantului Desaga este ratota pe care o mâncau bătrânii dimineața la țară.
Adică omleta.
Înainte de-a merge la cosit, unde bărbații stăteau câte o zi întreagă și puneau jos iarba de pe câte-un întreg fânaț, munca nu era una lesne. Deloc. Și-atunci, de bună samă că se pregăteau strașnic pentru o astfel de zi de tras la coasă și dejunau sănătos, cum se spune prin partea locului, adică mic dejunul era o masă îndestulătoare, care să țină de saț pentru jumătate de zi. Și să-i țină pe picioare. Sau, ca să traducem, să le ofere energia necesară efortului fizic pe care urmau să îl facă.
Noi am adus acest preparat în meniu exact așa cum îl pregătea bunica fondatorului restaurantului Desaga pentru bunicul acestuia: papara e pregătită cu ceapă roșie călită ușor călită și se servește cu o bucată de slănină afumată crestată și prăjită, care se ține neaoș de șorici și se deschide ca un evantai prin prăjire și care are un gust neamaipomenit. În trecut, bucata asta de slănină se apuca cu o mână și se mușca bucățică cu bucățică. Se topește în gură! Pur și simplu! Peste papară, este aruncat un pumn de ceapă verde tăiată mărunt. Ca să se echilibreze dulceața din papară și din slănina afumată, lângă, este un boț zdravăn de varză murată.
Acest preparat te aruncă în trecut și te apropie de viața la țară, așa cum o trăiau bunicii și străbunicii noștri. Simplu, cu gust. Cu mult gust bun!
Dacă n-ai încercat încă acest preparat, nu știi ce ai pierdut! După ce-l încerci, înțelegi de ce francezii au reanimat bucătăria tradițională, în ceea ce se numește cuisine du terroir.
Noi servim mic-dejunul până hăt cătă ora 13:00, adică zice-se că e de-a drepul brunch.
