Acesta este un fel de mâncare scos direct din desagă. Cei nostalgici vor înțelege imediat despre ce vorbim.
Să facem împreună un exercițiu de memorie: într-o duminică dimineața înainte de ‘89, primeai un apel de la prietenul tău, pe telefonul fix, care venea prompt cu propunerea: no, ieșim la iarbă verde? Avea numărul potrivit la mașină. În acea vreme se circula cam așa: la un sfârșit de săptămână mașinile cu număr cu soț (adică număr par), iar în celălalt weekend cele cu număr fără soț (desigur, cele cu număr impar).
Apoi se crea o agitație de nedescris în casă, toată lumea împacheta, era o mișcare browniană pe cinste: pături pe care să stai, pâine (luată pe cartelă, cu o zi înainte), slănină afumată adusă de la țară, ceapă (musai), pălincă, ceva dulce pentru copii, adică niște silvoiță (magiun) și niște zahăr. Erai pregătit.
Se ajungea undeva la marginea unei păduri și începea căutarea frenetică a unor vreascuri de foc. Copiii erau cei mai fericiți în această bolunzeală după vânat crengi uscate.
Se făceau rapid niște țepușe pentru feliile de slănină crestată pe șorici în formă de soldăței.
Bărbații pregăteau focul, din vreascurile strânse.
Se tăiau niște felii zdravene de pâine și, când zicem zdravene, ne gândim la niște felii de gândeai că-s crestate cu barda, ca pentru mers la coasă.
Apoi se dădea drumul la festin: se înfigeau bucățile de slană crestată în acele țepușe improvizate, se sufla în foc să se aprindă iute (se puneau pe foc și niște ziare pagini din Scînteia, în mod total subversiv, dar justificat de nevoia de moment…) și se puneau feliile de pită. Direct pe iarbă. Aproape de foc. Începea marea prăjire. Pe măsură ce începea să sfârâie slănina, se picura untură, pic cu pic, pe feliile de pită, timp în care se tăia ceapa, numai felii Julienne nu. Felii zdravene, cum dădea Domnul!
Pe măsură ce era gata câte o felie, se arunca ceapă pe ea, se tăiau și bucățele de slănină prăjită și începea crăpelnița. Atmosfera era întreținută cu câte-un deț de horincă (pălincă, țuică).
No, asta vă poftim să mâncați la Desaga! Cu un plus de zvâc: pe pita asta picurată, noi punem ceapă verde, bucăți de slănină prăjită, precum și brânză de burduf! Ca să vă dăm gata, vă mai spunem și că pâinea este făcută în brutăria noastră!
Găsiți în meniu și pălincă, să meargă pe gât cum trebe și să pornească digestia.
Cine nu a priceput despre ce vorbim noi aici, musai să vină la noi să-ncerce acest preparat atât la mic-dejun sau în orice moment al zilei! Gurile bune zic că merge și la brunch (știți voi, povestea aia când mănânci de mic-dejun pe la doișpe, unu, către amiaz’).
Hai, poftă bună!
Acuma că v-am stârnit pofta, dați un ochi prin meniu ca să vă convingeți că e musai să veniți la noi la masă!