Când ajungeți la acest preparat din meniu, denumirea lui vă ridică, fără tăgadă, două mari semne de-ntrebare. Primul: „Ce fel de salată o fi asta?” Al doilea: „Ce-i cu numele ăsta, înseamnă ceva?”
Hai să le luăm pe rând, cu binișorul, ca-n Ardeal.
Ce-i salata „Mai adă una”?
O salată de vinete. Și nu orice fel de salată. Este acel fel de mâncare care se tomnește gros pe felia de pită, nu în strat subțire, că nu-s icre de Manciuria. Și pita musai nu-i o strujeauă, că doară nu ne-o luat bunu’ Dumnezău mințile să dăm oaspeților niște felii de să se uite prin ele și să vadă până celălalt capăt de restaurant. Și nu te saturi cu o felie. Nici cu a doua. Din contră, te-apucă o poftă de-alea de zici că ai postit o săptămână.
La Euphoria o facem cu vinete coapte pe jar, cum scrie la carte, în bucătăria noastră. Se toacă bine, se învârt cu ceapă roșie (pentru că-i mai gustoasă decât cea albă) și se îmbogățește cu maioneză făcută-n casă.
De ce „Mai adă una”?
„Adă” vine de la imperativul regional din Ardeal al verbului „a aduce”. Asta ca să știți, dacă n-ați crescut cu vorba asta. Pentru că după prima porție, numa’ asta-ți vine să zici: „Mai adă una!”. Cu hotărâre. Cu poftă. Cu accent.
Cum o servim la Desaga by Euphoria?
Cu pită (pâine) coaptă în brutăria noastră. Proaspătă, cu coajă crocantă, cum se cade să fie lângă o salată de vinete.
Cu roșii bune lângă.
Cu voie bună și, dacă ne ceri încă o porție, știm că își merită pe deplin numele.
Această salată nu-i pentru regim. E un mic festin. E pentru cei care își amintesc mirosul de vinete coapte. Pentru masa împărtășită cu ceilalți. Pentru pofticioșii care știu că unele mâncăruri simple trebuie apreciate.
Salata de vinete de la Desaga. Încearc-o. Dar să nu zici că nu te-am avertizat: o să vrei încă una.
Vă lăsăm, în încheiere, cu o cântare pe măsură Give me the food!